Fabrica de emoţii

Poate nu în mod conştient, dar pe toţi ne preocupă într-o oarecare măsură mirajul obiectelor vechi. Ceva creat – imaginat, fabricat, folosit – cu mulţi ani în urmă aduce în prezentul nostru misterul trecutului, incitându-ne curiozitatea: oare a cui a fost lada de zestre pictată, cine a scris la masa sculptată de birou, ce haine erau pe umeraşe în dulapul cu intarsii?

Redacţia — # MagMob nr.1/2015 — www.facebook.com/MagazinulMobilei

Publicitate

Zilahi Imre | 08 Aprilie 2015

Atât de puternică este această curiozitate, încât sute de muzee salvează şi expun piese de mobilier cu valoare istorică, pentru ca zeci de mii de vizitatori să le poată admira. De ce să ne mirăm deci, dacă mulţi nu doar acceptă în casă prezenţa mobilierului clasic – fie el fabricat acum o sută de ani, fie cumpărat ieri de la un producător specializat –, dar se bucură în mod deosebit pentru atmosfera pe care astfel de obiecte de amenajare o pot crea în casă.

Să nu credeţi că doar mobila de artă, cu care ne ocupăm în mod extensiv în acest numărul 1/2015 a revistei MagMob, este singura capabilă să insufle nostalgia, să exprime luxul şi originalitatea. Aşa cum restauratorii sunt respectaţi pentru talentul şi cunoştinţele aproape ştiinţifice cu care redau pieselor vechi strălucirea de odinioară, azi sunt tot mai mulţi acei producători de mobilă care înregistrează succese notabile cu mobilierul antichizat (abia ieşită pe poarta fabricii, mobila arată parcă a fost folosită decenii întregi). Dar căutarea pieselor exclusive nu se opreşte la mobila de artă sau la cea antichizată: stilul vintage este amalgamul în care îşi găseşte loc orice obiect (pseudo)vechi, capabil să creeze emoţii. Şi să nu uităm, în societatea post-industrială mobila construită din metal şi lemn cu finisaj voit brut, plus tapiţerii din piele sau pânză de iută, este la mare căutare.

Vechiul este noul trend, am putea spune.

Singura concluzie pe care o trag este că în momentul în care cumpărăm mobilier (fie el în stil clasic sau ultramodern), nu cumpărăm de fapt… mobilier. Mai degrabă ducem acasă seri petrecute în confort, nu fotolii şi canapele. Cumpărăm odihnă, nu saltele. Îi cerem restauratorului să ne readucă în casă fastul şi fascinaţia trecutului. Într-un final nu vrem obiecte de amenajare, ne dorim emoţii, bucurii, atmosferă şi stil.

Factory of emotionsMaybe not consciously, but we are all concerned to some extent about the mirage of old objects. Something created – imagined, manufactured, used – many years ago, brings in our present the mystery of the past, whetting our curiosity: who owned the painted hope chest, who wrote sitting at the carved desk, what kind of clothes were on the hangers in the marquetry wardrobe? This curiosity is so strong that hundreds of museums are saving and exhibiting furniture with historical value, so that scores of thousands of visitors can admire them. Why wonder then, if many people not only accept the presence of the classical furniture in the house – either manufactured a hundred years ago or bought yesterday from a specialized manufacturer -, but enjoys a great deal the atmosphere that such furnishing objects can create at home.Do not think that art furniture, with which we are dealing extensively in this edition of MagMob, is the only one capable of infusing nostalgia, expressing luxury and originality. As restorers are respected for their talent and their almost scientific knowledge, wherewith they are restoring the former glance of the old furniture, today there are more and more those furniture manufacturers who are recording notable successes with the antiqued furniture (the furniture just got out from the factory is looking like it was used for decades). But the search of the exclusive pieces doesn’t stops at the art or the antiqued furniture: the vintage style is the amalgam in which every (pseudo)old object, capable to create emotions, finds its place. And we must not forget, in the post-industrial society the furniture made from metal and wood with intentional rough finish, plus leather or jute canvas upholstery is in high demand. We could say: the old is the new trend.The only conclusion that I draw is that, when we are buying furniture (either classic or ultramodern), actually we are not buying … furniture. More likely we are bringing home evenings spent in comfort, not armchairs and couches. We are buying relaxation, not mattresses. We are asking the restorer to bring back in our home the glamor and fascination of the past. Eventually we are not choosing furnishing objects, we are wishing for emotions, joy, atmosphere and style.

Publicitate