Credența – istoria unei piese de mobilă medievale
Nu prea mai găsim prin magazine, dar designerii de produs ne pot convinge să facem una pe comandă – credența este una dintre cele mai interesante piese de mobilier pe care oamenii le foloseau în Evul Mediu.
O credență se execută numai din lemn masiv și într-un stil clasic, menit să îi dovedească noblețea. Mulți o confundă cu o consolă, dar credența numai consolă nu este. Ea reprezintă o piesă de mobilier ce nu-și poate găsi locul decât într-o singură încăpere: cea în care luăm masa.
În Evul Mediu, nu exista nicio sală de mese fără credență. Această piesă masivă dispunea de spații de depozitare la interior, ascunse în spatele unor uși glisante, și o recunoșteai după un semn clar: lipsa picioarelor de sprijin – o piesă de mobilier de așezat direct pe podea. În zilele noastre se acceptă abateri, în sensul adăugării de picioare, dar acestea trebuie să fie cât mai scunde posibil. Și ușile au suferit modificări, putând lua alte forme pentru deschidere; ba pot fi chiar înlocuite de câteva sertare.
Ce era o credență?
Credența la origine reprezenta o piesă de mobilier la interiorul căruia se păstra vesela de gală, dar principala sa funcție, de la care își trage și numele, era pregătirea preparatelor și gustarea lor de către… servitori. Mâncarea se aducea în sala de mese, se așeza pe blatul credenței, iar un slujitor trebuia să guste din ea, în prezența stăpânului, pentru a-l asigura pe acesta că mâncarea nu este otrăvită. Credența se folosea și în altarul bisericilor, sub forma unui bufet pentru Sfintele Sacramente.
Ce este o credență?
În zilele noastre, credența și-a modificat funcția principală. A evoluat în direcția unui bufet pentru dining, legătura cu trecutul constând în câteva elemente mai degrabă estetice: detalii decorative sculptate cu răbdare pe suprafața ușilor, picioare scurte și discrete, finisaj menit să pună în valoare fibra naturală a lemnului.
Mai regăsim credența și în birouri, dar într-o formă puternic transformată. Aici reprezintă o suprafață de lucru secundară, ideală pentru laptopuri, astfel încât suprafața completă a biroului să poată fi utilizată și pentru lucru, și pentru păstrarea actelor la îndemână. În formă modernă, mai întâlnim credența și în sălile de ședință, acolo unde are rol de piesă de depozitare, prevăzută cu un spațiu de lucru la îndemână.
În România, credența este astăzi o piesă de mobilier mai puțin folosită, încumetându-se la realizarea ei doar cei mai ambițioși dintre tâmplari. Unul dintre aceștia: Atelier Lignum.
în CONTEXT
