Mobilier Montessori pentru copii mici

În industria mobilei încep să pătrundă tot mai multe concepte legate nu doar de nevoia de relaxare și confort, ci și de nevoia dezvoltării spiritului. Este vorba despre mobila pentru copii mici, disponibilă într-un stil din ce în ce mai creativ.

 +5
Mobilier Montessori pentru o copilărie corectă/Babur.ro
  |  

Educația de tip Montessori are și astăzi mulți adepți în România. Ideea de bază a acestui tip de educație ține de încrederea pe care Maria Montessori a afirmat-o în aptitudinile și capacitatea naturală de dezvoltare a copilului. Ea a militat pentru ca cei mici să aibă libertatea de a descoperi lumea, dezvoltându-și în acest fel creativitatea, inteligența, capacitățile de comunicare și socializare. A militat de asemenea pentru o educație bazată pe iubire, pe înțelegerea celui mic, o educație care să le dea copiilor șansa de a experimenta cât mai mult. Pornind de la aceste principii de creștere a copilului, s-a ajuns până la crearea de colecții întregi de mobilier stil... Montessori. Ceea ce e diferit la aceste piese de mobilier este faptul că sunt create pornindu-se de la perspectiva celui mic, nu a părintelui. +5 www.babur.ro

Iată câteva piese de mobilier tipice într-o cameră pentru copii, dar realizate în conformitate cu principiile de dezvoltare și explorare Montessori. Sunt realizate pe comandă într-un atelier de tâmplărie din Sovata, sub numele Babur, folosindu-se exclusiv materiale naturale, prietenoase cu cei mici.

Patul Montessori este construit sub forma unei adevărate căsuțe pentru copii. Accesul este foarte ușor, grație înălțimii adaptate la vârsta celui care îl folosește. De fapt, patul ar fi unul la nivelul solului, dacă nu s-ar sprijini pe o ladă de depozitare foarte practică, pentru păstrarea lenjeriei de pat. În acest fel, copilul se poate urca în pat dar și da jos când își dorește, nemaiavând nevoie de ajutorul părinților. Lada de pat poate fi folosită de copil inclusiv pentru a păstra acolo tot soiul de comori. Patul are dimensiunea saltelei de 160x80 și se adresează copiilor cu vârste între 3 și 7 ani, care-l pot folosi nu doar pentru somn, ci și ca spațiu de joacă. +5 www.babur.ro

Setul de măsuță cu scaune este nelipsit din camera copilului. Cele realizate în stil Montessori sunt confecționate din lemn de fag, pe înălțimi adaptate copilului și vopsite în culori pe bază de apă. Spătarul scaunului are model de poveste, pentru stimularea plăcerii de a citi.  +5 www.babur.ro

Băncuța de tip Montessori este cu adevărat o piesă de mobilier multifuncțională pentru camera copilului. E confortabilă pentru a sta pe ea, dispune de o ladă de depozitare la care cel mic are acces neîngrădit și în plus e dotată în partea de jos cu o tablă pe care copilul poate scrie și desena oricând și oricât cu creta. Materialul din care e confecționată băncuța Montessori este lemnul de brad. +5 www.babur.ro

„Când am creat acest brand, ne-am imaginat o POVESTE PLINĂ DE BUCURIE, o poveste plină de joacă și distracție - o poveste spusă prin intermediul lemnului de esență tare, a materialelor moi și a culorilor luminoase!”, se arată pe site-ul Babur.ro.
 


Istoria saltelei!

De la prima saltea descoperită în lume și până la saltelele de astăzi a fost o cale lungă. Somnul s-a transformat dintr-o necesitate într-un adevărat răsfăț. Încă de la început s-a manifestat dorința de a da saltelei o atenție sporită.

 +3
Despre cum a ajuns omul să doarmă relaxat/Wikipedia.com
  |  

Cea mai veche saltea din lume datează din urmă cu circa 77.000 de ani și a fost descoperită într-o peșteră din regiunea Africii de Sud; ar fi fost legată de folosirea focului: oamenii își doreau să adoarmă lângă foc și ce putea fi mai odihnitor decât pământul? O saltea! Primele saltele se compuneau din mai multe straturi de plante, frunze uscate, trestie, elemente menite să ofere o suprafață mai moale decât pământul însuși. Se foloseau chiar și plante recunoscute pentru proprietățile lor de alungare a insectelor sâcâitoare. +3 www.saatvamattress.com

Ceva mai târziu, vechii egipteni au decis că salteaua aceasta are nevoie de îmbunătățiri. Îi expuneau pe durata somnului mai multor feluri de pericole din partea târâtoarelor – șerpi, insecte, șobolani – așa că au ridicat salteaua de la sol, punându-i picioare din lemn. Atât de mult a evoluat preocuparea pentru folosirea cât mai plăcută a saltelei, încât unii dintre cei mai bogați egipteni au ajuns să-și comande saltele din lemn de abanos, pe suprafața cărora erau bătute pietre prețioase. Pentru aceștia, deja saltelele nu mai erau confecționate din plante și frunze uscate, ci din straturi de lână, îmbrăcate în pânză de in.

De cealaltă parte a lumii, și vechii romani își ridicau saltelele de la sol, dar nu pe picioare de lemn, ci pe picioare metalice. Era deja vorba de paturi în adevăratul sens al cuvântului, uneori atât de înalte, încât trebuiau prevăzute și cu câteva trepte. Cu acest prilej, apare și somiera, dar sub forme primitive: un schelet de susținere, realizat din sfori împletite. Romanii săraci dormeau pe saltele umplute cu frunze sau cu fân, pe când cei bogați dormeau pe saltele umplute cu puf și pene. Cele ale bogătașilor erau atât de spațioase și confortabile, încât au fost transformate în principala piesă de mobilier. În pat nu doar că dormeai, dar luai masa, socializai, cugetai – ținea loc de canapea, fotoliu, scaun. În vecini, grecii antici ridicaseră și ei salteaua de la sol, dar îi adăugaseră nu doar picioare, ci și o tăblie de care să poată sta sprijiniți. La fel ca romanii, foloseau salteaua ca piesă de mobilier centrală, adică pe ea mâncau, stăteau de vorbă, se relaxau.   +3 www.apartmenttherapy.com

Din perioada Evului Mediu, salteaua e deja o componentă a patului -  partea moale, folosită totuși exclusiv pentru odihnă nocturnă. Paturile erau concepute sub forma unei cutii din lemn masiv, rezistent, puternic. Bogătașii i-au acordat o latură estetică, un soi de criteriu social: cu cât mai bogați, cu atât mai frumos ornate, sculptate erau marginile și tăbliile patului. În acest fel, patul devenea un simbol al rangului social și o piesă inclusiv decorativă.

La începutul secolului al XIX-lea apar arcurile de saltele, iar în a doua jumătate a aceluiași secol se produc schimbări majore: nicio saltea fără arcuri! Plus, cadru metalic. Producătorii de saltele se înmulțesc atât de mult, încât să alegi o saltea dintre atâtea modele devine o bătaie (plăcută) de cap. Prima saltea modernă a apărut în anul 1870 și a fost confecționată de Heinrich Westphal. Conținea un amestec de fân, lână și alte materiale textile. O sută de ani mai târziu apare... salteaua din spumă cu memorie. Și de aici încolo istoria saltelei este încă în desfășurare.

 


Idea Hobby – mobilier de personalizat cu cel mic

Să amenajezi camera copilului poate fi o joacă la propriu, mai ales dacă alegi să o faci împreună cu copilul tău. Există un site de mic mobilier și accesorii pe care le poți cumpăra și decora după bunul plac al celui care le va și folosi.

 +5
Când personalizarea mobilierului devine pasiune/Ideahobby.ro
  |  

Iată o idee de afacere pe placul părinților și copiilor: mobilier în stare naturală și produse pentru decorare. Activitatea în sine se face acasă.

Despre Idea Hobby
Idea Hobby este un furnizor de piese de mobilă și decorațiuni care pune la dispoziția clienților o gamă largă de produse ce pot fi personalizate chiar de cei care le achiziționează. Pornind de la mic mobilier, Idea Hobby ajunge până la pachete cu bucățele de marmură care se pot lipi pe suprafețe plane, pentru decorarea oglinzilor, cutiilor, chiar meselor dacă așa se dorește. Înființat în 2009, ca distribuitor de materiale de artă, produse meșteșugărești și decorațiuni pentru casă, Idea Hobby s-a transformat în cel mai mare magazin online de acest tip din Bulgaria. Din 2013 a devenit producător de piese de mic mobilier și accesorii pentru casă, create numai din lemn de calitate - adică, produsele ce urmează a fi decorate de fiecare proprietar în parte.

Produsele Idea Hobby
Spre exemplu, pentru camera copilului, dar nu numai, se pot cumpăra piese de mic mobilier, cum ar fi scaune, măsuțe, etajere, dar și accesorii pentru casă, cum ar fi tăvițe, cutii, lăzi, rame foto. Sunt disponibile în variantă nedecorată, urmând ca fiecare dintre clienți să aleagă culorile și modelele potrivite pentru decorarea lor. Produsele de decorat – matrițe, lacuri cu efecte diverse, vopsele, foițe etc. – sunt disponibile pe același site, ceea ce simplifică întreaga activitate. Piesele de mobilier și accesoriile de la Idea Hobby au design modern, cu unele accente clasice care inspiră dorința de a le decora ca într-o joacă. +5 www. ideahobby.ro +5 www. ideahobby.ro +5 www. ideahobby.ro +5 www. ideahobby.ro

De curând, Idea Hobby și-a deschis magazin online și pentru clienții din România. „Colecțiile noastre actuale și varietatea bogată de materiale creative la prețuri competitive vă vor inspira imaginația și vă vor aduce o adevărată satisfacție din faptul că veți putea crea frumuseți cu propriile dvs. mâini!”, se arată pe site-ul Idea Hobby.


Istoria scaunului de rugăciune Prie-Dieu

O piesă care azi nu se mai folosește dar pe care o puteți admira încă în casele boierești de secol XIX, transformate în muzee: mic fotoliu de dormitor, care printr-o simplă atingere se transformă în scaun de rugăciune. Denumirea este „Prie-Dieu”.

 +4
Fotoliu convertibil în scaun de rugăciune pentru acasă/Carters.com
  |  

Până în secolul al XVII-lea, nu exista această denumire, de Prie-Dieu. Oamenii numeau de fapt oratoriu o piesă de mobilier de dimensiuni mari, asemănătoare unei console prevăzute cu treaptă pentru îngenunchere. Blatul era subțire și îngust, se folosea pentru a sprijini mâinile în semn de rugăciune sau pentru a pune pe el cărțile de rugăciune. Treapta era cel mai adesea căptușită cu material textil, și pe ea se stătea îngenuncheat de-a lungul rugăciunilor făcute în intimitatea casei.

De-a lungul vremii, oratoriul a evoluat, s-a restrâns, devenind o banchetă  sau mai degrabă un scaun suplu, rezistent pe care oamenii să poată îngenunchea în special în biserici. A primit și denumirea de Prie-Dieu, iar designul a continuat să evolueze: a apărut moda ornamentării din plin a acestor scaune de rugăciune, confecționate din lemn masiv cel mai adesea sculptat cu motive religioase.  +4 www.artmark.ro

În secolul al XIX, scaunele Prie-Dieu au devenit... convertibile. Dintr-o simplă mișcare, spătarul înalt se răsturna, iar scaunul de rugăciune devenea pe loc un mic fotoliu cochet de dormitor. Modele de acest fel s-au folosit în toată Europa, cu precădere în Italia și Franța unde reprezentau adevărate piese decorative prin bogăția ornamentațiilor și calitatea materialelor folosite.
Astfel de scaune de mare preț se pot cumpăra astfel de la marile case de licitație ori se pot admira în castele sau conace devenite muzee.  +4 www.vinterior.co

În România, un astfel de scaun „Prie-Dieu” este expus în conacul lui Alexandru Bellu, aflat în comuna Urlați. Dormitorul enorm conține un pat cu baldachin și de o parte și de alta a sa se regăsesc două aparente fotolii cu ramă de lemn sculptată, fiind de fapt scaune pe care să poți îngenunchea pentru rugăciunile de dimineață și seara. Aceste scaune au fost comandate de familia Bellu în Italia. Rugăciune și relaxare, într-o singură piesă de lux. +4 www.pinterest.com
 


Istoria fascinantă a... patului tip cutie

Nu este chiar un trend, ci mai degrabă un soi de dor de lucruri bine făcute, oricât de vechi ar fi ele. Patul de tip cutie, foarte la modă cu sute de ani în urmă, reapare azi în unele amenajări interioare, ce-i drept sub o formă reinterpretată.
 

 +5
O piesă de mobilă veche de câteva secole/ Oudheidkamertexel.nl
  |  

Cu o vechime de circa 500 de ani, patul din cutie reprezintă acea piesă de mobilier folosită în Evul Mediu în special în Franța, Anglia, Scoția, Austria, țărie scandiave. În Olanda, patul cufăr era conceput la asemenea dimensiuni încât să adăpostească pe toîi membrii familiei.

Celebru printre contemporani l-a făcut romanul lui Emily Bronte, «La răscruce de vânturi»; în această carte, patul din cutie apare sub forma patului bântuit de spiritul neliniștit al lui Catherine Earnshaw – un pat închis cu uși, având designul unui cufăr prevăzut cu saltea și construit pe dimensiunile ideale pentru ca un om adult să se poată odihni în liniște, eventual departe de privirile celor din familie.

Patul de tip cufăr sau cutie a cunoscut mai multe forme în diferite perioade de timp și în funcție de locul în care a fost folosit. Putea fi închis cu draperii, fie cu uși, putea fi o piesă de sine stătătoare simplu de mutat de-a lungul încăperii sau putea fi o piesă încastrată în perete, ca un soi de încăpere secretă sau... dressing. Întotdeauna era o piesă de mobilier înaltă, uneori putea avea paturi suprapuse, drept pentru care unele modele aveau scăriță dintr-o treaptă sau două – cât era nevoie. Cele mai practice, chiar ingenioase, erau modele de pat prevăzut nu cu treaptă, ci cu bancă din lemn. Pe timpul serii, banca servea ca treaptă, element de acces la pat, iar ziua era folosită drept canapea. Unele dintre aceste paturi dispuneau și de loc de depozitare chiar sub banca-treaptă.

În zilele noastre, revine interesul pentru acest tip de piesă de dormitor. Numai că are un design ceva mai contemporan: nu mai este o piesă atât de înaltă, astfel că nu mai e nevoie de o treaptă, și modul de închidere diferă – adesea se folosesc uși franțuzești, care transformă patul cutie într-o piesă cochetă și tare primitoare. La interior pot fi adăugate sertare, patul servind astfel și o minimă funcție de dulap. Este o soluție utilă pentru apartamentele tot mai micuțe din Paris, Londra, New York, dar poate fi și o soluție ingenioasă pentru casele de vacanță sau pensiunile cu tematică istorică. Se întâlnește într-o formă puternic modernizată și sub forma paturilor de zi sub fereastră, în casele de vacanță cu accente scandinave. +5 www.susanhollowayscott.com +5 www.ikipedia.com +5 www.gmtoday.com +5 www.trade4asia.com