Patul – cea mai importantă mobilă în istorie
Înainte să se inventeze canapeaua, s-a inventat patul. Nevoia omului de a se odihni pe ceva moale l-a determinat să încropească o piesă de mobilier la început rudimentară, dar, cu timpul, ridicată la nivel de simbol al statutului social.
Dacă astăzi patul reprezintă o piesă de mobilier destinată odihnei nocturne, cu mii de ani în urmă, patul reprezenta cea mai importantă piesă de mobilier. Uneori, era chiar singura. Cel mai vechi pat descoperit datează din urmă cu 77.000 de ani. S-a găsit în Africa de Sud și nici măcar nu era pat în adevăratul sens al cuvântului, ci o simplă saltea, întinsă pe podeaua rece a peșterii, umplută cu tot soiul de ierburi ce aveau marea calitate de a ține insectele la distanță. În acest fel, omul dormea pe moale, dar în același timp se apăra de lighioanele supărătoare. Bineînțeles, era o saltea cât pentru toată familia – pe atunci toți membrii familiei dormeau laolaltă.
În Egiptul Antic, cel mai vechi pat descoperit are 5.000 de ani. Aici, lucrurile stăteau deja altfel: putem vorbi despre un pat adevărat, adică o saltea umplută cu ierburi și resturi vegetale, dar amplasată pe un cadru rezistent din lemn, împodobit cu ornamente prețioase, destul de mult înălțat de la sol.
În perioada Imperiului Roman, patul a devenit o piesă de mobilier multifuncțională, dezvoltându-se spectaculos ca formă, aspect, mărime și utilitate. De fapt, romanii făceau cam de toate în pat, de la banalul ritual al odihnei, la mâncat, studiat și primit invitații la petrecere. La marile ospețe romane nu se foloseau scaune sau banchete, ci paturi impozante pe care oamenii se întindeau comod, mâncând, bând și discutând.
Apoi a apărut patul cu baldachin. Se întâmpla în perioada Evului Mediu și deja această piesă de mobilier căpăta și mai multă importanță în familie, devenind un simbol al statutului social. Cu cât erai mai bogat, cu îți odihneai oasele într-un pat mai mare, mai înalt, ornat cu perdele și plin de sculpturi spectaculoase.
Abia începând cu 250 de ani în urmă, patul a prins a semăna cu piesa de astăzi. Design simplu, confort sporit. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cadrul de lemn ba sculptat, ba tapițat cu mătăsuri a făcut loc cadrului metalic. De asemenea, marele pat matrimonial a fost înlocuit de conceptul a două paturi ceva mai mici, cât se poate de alăturate – sau nu.
Cel mai mare pas înainte l-a reprezentat trecerea de la salteaua umplută cu pene sau fân la salteaua umplută cu bumbac. Dar adevărata revoluție a acestei atât de necesare piese de mobilier a apărut în secolul XX, deodată cu salteaua cu spumă, salteaua cu apă, salteaua cu arcuri. Tot acum, forma patului s-a diversificat încă o dată, astfel că omul modern are la dispoziție mai multe variante: patul de noapte, patul de zi, patul extensibil, patul de perete.
în CONTEXT
