Arhitectură ostilă - mobilă împotriva omului

Un concept nou s-a dezvoltat în lumea occidentală: arhitectura ostilă. Se adresează spațiilor publice pentru a îndepărta prezența persoanelor nedorite. Printre "accesorii": cotiere metalice, model de piramidă în relief, piroane.

 +9
Arhitectură ostilă - spații publice dușmănoase. Archdaily.com
  |  

De la gardurile cu sârmă împotriva populațiilor minoritate, folosite în urmă cu sute de ani, s-a ajuns azi la arhitectură ostilă în spațiile publice. De data inamicul este omul străzii. În mari orașe ale lumii, apar ici colo piese de mobilier dușmănoase (nu prietenoase) cu oamenii. Unele dintre ele au fost concepute cu un design ce păcălește ochiul la o primă vedere. La o a doua privire îți dai seama că sunt imposibil de folosit.

În Elveția, stațiile de metrou descurajează prezența oamenilor străzii pe timpul nopții, cu ajutorul unor bănci incomode, cu șezut rotunjit și fără spătar, pe care poți sta cel mult câteva minute fără să simți o stare de puternic disconfort.

 +9 www.alternet.org Stație de metrou din Lausanne

În Londra, băncile stradale sunt din ciment, reci, cu spătar în unghi drept pentru o poziție cât mai puțin confortabilă. Iar șezutul este împărțit în mai multe locuri cu ajutorul unor despărțitoare dure, ascuțite, ce fac imposibilă poziția de întins pe spate.

 +9 www.theguardian.com Ia un loc, la Londra! Dar numai unul!

În Los Angeles, alt gen de băncuțe publice descurajează pe cei dornici de odihnă prelungită. Sunt metalice de data asta, iar șezutul este înjumătățit de câteo bară dușmănoasă, răsărită inestetic.

 +9 www.defamer.gawker.com Bănci metalice împotriva poziției de stat pe spate , în Los Angeles

Aceeași situație o întâlnim și în orașul York, din Anglia. Obișnuitele bănci publice au fost peste noapte dotate cu bare din fier, menite să facă imposibilă adoptarea poziției de culcare. Măsura a fost luată împotriva cerșetorilor, dar a stârnit furia publicului care a cerut îndepărtarea "accesoriilor".

 +9 www.yorkmix.com Strada Rougier din York, Anglia

Nici vienezii nu sunt mai ospitalieri cu oamenii străzii. Dovadă - băncile sub forma unor bucăți tari de piatră rece, cu un șezut decupat cu zgârcenie dintr-o bucată de lemn. Nu există spătar, iar poziția pe care o impune banca este una demnă de disciplina militară.

 +9 www.atlasobscura.com Bănci NEprietenoase, în Viena

Unele instituții sau proprietari de complexe rezidențiale au adoptat și ei un stil de arhitectură ostil, care să alunge cerșetorii. Este vorba despre "decorarea" intrărilor cu piroane metalice. Oamenii străzii nu se mai pot așeza pe jos să se sprijine de un perete exterior. Același concept îl întâlnim în China, unde suprafețele de ciment de sub poduri au fost "cultivate" cu piroane sau modelate în forme piramidale cu vârfuri ascuțite.

 +9 www.alternet.org În Londra nu se poate sta pe jos

 +9 www.chinasmack.com Soluție chineză împotriva cerșetorilor obosiți

De cele mai multe ori, opinia publică s-a declarat revoltată de acest trend arhitectural, dar el continuă să-și facă apariția în diverse locuri ale lumii. Uneori sub titlul de design îndrăzneț.


Relaxare… de oțel! Cu magneți și piele

Sebastian Erazzuriz a creat un șezlong din materiale atât de neobișnuite pentru mobila de acasă încât dă senzația unui aparat de tortură: oțel inoxidabil, magneți și un strop de piele naturală.

 +3
În ciuda aspectului lucios, de pe șezlong e imposibil să aluneci - Meetsebastian.com
  |  

Marii designeri ai lumii își permit să dea imaginație frâu mult mai liber decât alții. Ca dovadă, unii dintre aceștia creează piese de mobilă atât de fascinante încât îți iau ochii, dar nu le-ai lua cu tine acasă.

Şezlongul din oțel creat de Sebastian Errazuriz are o formă inspirată de nevoia omului de a sta confortabil, ușor înclinat pe spate, cu picioarele în poziție de odihnă și cu capul sprijinit de pernă, pentru orele de lectură. Şi totuși, pare o sculptură bună de expus într-o galerie de artă.

 +3 www.meetsebastian.com Şezlong sau... scaun de tortură? Oricum, fascinant

Avantajele șezlongului din oțel inoxidabil: n-are moarte! Nu ridică probleme de întreținere căci se curăță (în cazul improbabil în care s-ar murdări) cu o cârpă umedă. Perna ce joacă rol de spătar confortabil este îmbrăcată în piele naturală și pentru a ușura folosirea ei, e prevăzută cu magneți ce o fixează pe șezlong la nivelul dorit în orice clipă. Nu trebuie mutată cu mâna, ci trasă printr-o mișcare firească a capului, în sus și în jos, după necesități.

Dezavantajele șezlongului lui Sebastian Errazuriz: greu de mutat în încăpere. Aproape imposibil de încadrat armonios într-un stil de amenajare pentru locuințe private. Şi totuși...

 +3 www.meetsebastian.com Ilustrație despre nivelul de confort al șezlongului din oțel


Arhitecta Zaha Hadid s-a stins din viață

O știre tristă îndoliază lumea iubitorilor de frumos: arhitecta Zaha Hadid s-a stins din viață în urma unei crize cardiace. Avea 65 de ani. Creațiile sale au împânzit întreaga lume. Este prima femeie câștigătoare a premiului Pritzker.

 +8
Zaha Hadid a decedat într-un spital din Miami, unde se internase pentru tratarea bronșitei - Zaha-hadid.com
  |    |  English Summary

Născută în Irak, Zaha Hadid a studiat Arhitectura la Londra unde, în 1979, și-a și deschis propriul cabinet de lucru. Creațiile sale arhitecturale au impresionat printr-un stil revoluționar, care i-a atras și faima de "Regina curbei". E vorba despre forme sinusoidale, având ca sursă de inspirație relieful marcat de existența dunelor de nisip din Estul Mijlociu. Construcțiile proiectate de Zara Hadid impresionează prin senzualitate și extravanganță în egală măsură.

 +8 www.zaha-hadid.com Muzeul de Artă Contemporană Nuragic, Italia

 +8 www.zaha-hadid.com Port House, Belgia

Zaha Hadid este prima femeie și primul arhitect musulman răsplătit cu premiul Pritzker, în anul 2004. A urmat premiul Stirling în 2010 și 2011. A fost declarată "Femeia anului" în 2012. În 2015, Zaha Hadid a devenit prima femeie câștigătoare a medaliei de aur oferită de Institutul Regal al Arhitecților Britanici.

 

Proiecte

Clădirea Operei din Guangzhou, China, a fost proiectată sub forma unei construcții aerodinamice, inspirată din surse foarte diferite: nave spațiale și păduri tropicale.

 +8 www.zaha-hadid.com Opera din Guangzhou

Centrul Acvatic din Londra, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012, a impresionat prin naturalețea formei inspirată de urma pe care valurile de apă o lasă pe nisip.

 +8 www.zaha-hadid.com Centrul Acvatic din Londra pentru JO 2012

Centrul Heydar Aliyev din Baku, considerat creația unui geniu, este o construcție realizată prin ducerea liniilor curbe la extrem și de o fluiditate ieșită din comun.  

 +8 www.zaha-hadid.com Centrul Heydar Aliyev

Muzeul MAXXI din Roma este proiectat sub forma unui campus urban, pe o suprafață geometrică, îndulcită de linii sinusoidale ce întregesc o construcție complexă arhitectural.

 +8 www.zaha-hadid.com Muzeul MAXXI din Roma

Muzeul Riverside, Scoția, are un design din cale afară de îndrăzneț și complex, motiv pentru care a cam dat bătaie de cap echipei de proiectanți. Arhitectural, clădirea reușește să redea trecerea peisajului de la zona industrială a orașului la fluiditatea specifică portului Glasgow.

 +8 www.zaha-hadid.com Muzeul Riverside, Glasgow

  English Summary

This is the full statement released earlier today by Zaha Hadid Architects.

It is with great sadness that Zaha Hadid Architects have confirmed that Dame Zaha Hadid, DBE died suddenly in Miami in the early hours of this morning. She had contracted bronchitis earlier this week and suffered a sudden heart attack while being treated in hospital.

Zaha Hadid was widely regarded to be the greatest female architect in the world today. Born in Baghdad in 1950, she studied mathematics at the American University of Beirut before starting her architectural journey in 1972 at the Architectural Association in London.

By 1979 she had established her own practice in London – Zaha Hadid Architects – garnering a reputation across the world for her ground-breaking theoretical works including The Peak in Hong Kong (1983), the Kurfürstendamm in Berlin (1986) and the Cardiff Bay Opera House in Wales (1994).

Working with office partner Patrik Schumacher, her interest was in the interface between architecture, landscape, and geology; which her practice integrates with the use of innovative technologies often resulting in unexpected and dynamic architectural forms.

Zaha Hadid’s first major built commission, one that affirmed her international recognition, was the Vitra Fire Station in Weil Am Rhein, Germany (1993); subsequent notable projects including the MAXXI: Italian National Museum of 21st Century Arts in Rome (2009), the London Aquatics Centre for the 2012 Olympic Games (2011) and the Heydar Aliyev Centre in Baku (2013) illustrate her quest for complex, fluid space. Buildings such as the Rosenthal Center for Contemporary Art in Cincinnati (2003) and the Guangzhou Opera House in China (2010) have also been hailed as architecture that transforms our ideas of the future with visionary spatial concepts defined by advanced design, material and construction processes.

In 2004, Zaha Hadid became the first woman to be awarded the Pritzker Architecture Prize. She twice won the UK’s most prestigious architecture award, the RIBA Stirling Prize: in 2010 for the MAXXI Museum in Rome, a building for the staging of 21st century art, the distillation of years of experimentation, a mature piece of architecture conveying a calmness that belies the complexities of its form and organisation; and the Evelyn Grace Academy, a unique design, expertly inserted into an extremely tight site, that shows the students, staff and local residents they are valued and celebrates the school’s specialism throughout its fabric, with views of student participation at every turn.

Zaha Hadid’s other awards included the Republic of France’s Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres, Japan’s Praemium Imperiale and in 2012, Zaha Hadid was made a Dame Commander of the Order of the British Empire.  She was made Honorary Member of the American Academy of Arts and Letters and Fellow of the American Institute of Architecture.

She held various academic roles including the Kenzo Tange Chair at the Graduate School of Design, Harvard University; the Sullivan Chair at the University of Illinois, School of Architecture. Hadid also taught studios at Columbia University, Yale University and the University of Applied Arts in Vienna.

Zaha Hadid was recently awarded the RIBA’s 2016 Royal Gold Medal, the first woman to be awarded the prestigious honour in her own right. Sir Peter Cook wrote the following citation:

 

"In our current culture of ticking every box, surely Zaha Hadid succeeds, since (to quote the Royal Gold Medal criteria) she is someone "who has made a significant contribution to the theory or practice of architecture…. for a substantial body of work rather than for work which is currently fashionable."  Indeed her work, though full of form, style and unstoppable mannerism, possesses a quality that some of us might refer to as an impeccable ‘eye’: which we would claim is a fundamental in the consideration of special architecture and is rarely satisfied by mere ‘fashion’.

 

And surely her work is special. For three decades now, she has ventured where few would dare: if Paul Klee took a line for a walk, then Zaha took the surfaces that were driven by that line out for a virtual dance and then deftly folded them over and then took them out for a journey into space. In her earlier, ‘spiky’ period there was already a sense of vigour that she shared with her admired Russian Suprematists and Constructivists – attempting with them to capture that elusive dynamic of movement at the end of the machine age.  

Necessarily having to disperse effort through a studio production, rather than being a lone artist, she cottoned–on to the potential of the computer to turn space upon itself. Indeed there is an Urban Myth that suggests that the very early Apple Mac ‘boxes’ were still crude enough to plot the mathematically unlikely – and so Zaha with her mathematics background seized upon this and made those flying machine projections of the Hong Kong Peak project and the like. Meanwhile, with paintings and special small drawings Zaha continued to lead from the front. She has also been smart enough to pull in some formidable computational talent without being phased by its ways.

Thus the evolution of the ‘flowing’ rather than spikey architecture crept up upon us in stages, as did the scale of her commissions, but in most cases, they remained clear in identity and control. When you entered the Fire Station at Vitra, you were conscious of being inside one of those early drawings and yes, it could be done. Yet at perhaps its highest, those of us lucky enough to see the Heydar Aliyev Center in Baku in the flesh, can surely never have been in such a dream-like space, with its totality, its enormous internal ramp and dart-like lights seeming to have come from a vocabulary that lies so far beyond the normal architecture that we assess or rationalize.

 

So we are presenting her with this Medal as a British Institution: and as a Dame Commander of the Order of the British Empire: thus she might seem to be a member of our British Establishment. Yet in reality, many of our chattering classes and not a few fellow architects have treated her with characteristic faint praise, and when she heroically won the Cardiff Opera House competition, blocking the scheme. Or when we awarded her the RIBA Stirling Prize for the school in South London – her second win in a row - we, the jury, were loudly derided by a number of distinguished architects. Of course, in our culture of circumspection and modesty her work is certainly not modest, and she herself is the opposite of modest. Indeed her vociferous criticism of poor work or stupidity recalls the line-side comments of the tennis player John McEnroe. Yet this is surely characteristic of the seriousness with which she takes the whole business: sloppiness and waywardness pain her and she cannot play the comfy Continued British game of platitudinous waffle that is the preferred cushion adopted by many people of achievement or power. Her methods and perhaps much of her psychology remain Mesopotamian and not a little scary: but certainly clear.

As a result, it is perhaps a little lonely there up at the top, surrounded now by some very considerable talent in the office, but feared somewhat and distanced from the young. Yet in private Zaha is gossipy and amusing, genuinely interested in the work of talented colleagues who do very different architecture such as Steven Holl, and she was the first to bring to London talent such as Lebbeus Woods or Stanley Saiotowitz. She is exceptionally loyal to her old friends: many of whom came from the Alvin Boyarsky period of the Architectural Association:  which seems to remain as her comfort zone and golden period of friendship. Encouraged and promoted at an early age by Boyarsky, she has rewarded the AA with an unremitting loyalty and fondness for it.

 

The history of the Gold Medal must surely include many major figures who commanded a big ship and one ponders upon the operation involved that gets such strong concepts as the MAXXI in Rome – in which the power of organization is so clear - or the Bergisel Ski Jump in Innsbruck where dynamic is at last captured – or the Aquatics Centre for the London Olympics where the lines diving boards were as fluid as the motion of the divers - made into reality. And she has done it time and time again in Vienna, Marseilles, Beijing and Guangzhou. Never has she been so prolific, so consistent. We realize that Kenzo Tange and Frank Lloyd Wright could not have drawn every line or checked every joint, yet Zaha shares with them the precious role of towering, distinctive and relentless influence upon all around her that sets the results apart from the norm. Such self-confidence is easily accepted in film-makers and football managers, but causes some architects to feel uncomfortable, maybe they’re secretly jealous of her unquestionable talent. Let’s face it, we might have awarded the medal to a worthy, comfortable character. We didn’t, we awarded it to Zaha: larger than life, bold as brass and certainly on the case.

Our Heroine.

How lucky we are to have her in London."

Details of Zaha Hadid’s memorial service will be announced shortly.


FOTO: Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă casă din ţară?

Casele cu fațadele îmbrăcate în oglinzi au devenit un adevărat trend al arhitecturii din întreaga lume. Şi o soluție de a onora frumusețea naturii!

 +5
 MagMob
Decor de iarnă feerică - Ideasgn.com
  |  

Ce poate fi mai prietenos cu mediul înconjurător decât o locuință care reflectă fidel farmecul naturii în mijlocul căreia se găsește? Peste tot în lume au început să se construiască case de vacanțe ale căror fațade sunt placate cu oglinzi. Le putem numi case invizibile, întrucât poți trece pe lângă ele fără să le vezi - în pereții exteriori ai construcției se oglindește decorul natural.

Acest gen de case cu fațade din oglindă își găsesc rostul în zone cât mai izolate, unde peisajele sunt pitorești, iar accesul poate fi considerat dificil - acolo unde frumusețea naturii nu poate fi întrecută în niciun fel de măiestria creatoare a unei echipe de arhitecți oricât de talentați.

 +5 www.waveavenue.com Casa oglinzilor, în variantă japoneză - Waveavenue.com

Unele dintre aceste case sunt îmbrăcate complet în oglinzi, altele au doar doi dintre pereți camuflați, creând o impresie și mai puternică. Bineînțeles, pentru iluminarea și aerisirea construcției, ferestrele sunt esențiale, astfel că oglinda trebuie decupată în dreptul geamurilor. Dar efectul este cu atât mai plăcut - ferestrele nu se observă decât seara, atunci când reflectă lumina din casă și lasă senzația unor luminițe misterioase răsărite în mijlocul naturii. Sau există soluția geamurilor reflectorizante, cu folii ce au dublu rol - estetic și practic. Pe de o parte oglindesc decorul natural, pe de altă parte protejează încăperile împotriva supraîncălzirii.

În Italia, arhitectul Peter Pichler a construit o casă din oglinzi într-o zonă montană. Datorită decorului natural, casa nu a avut nevoie să impresioneze prin formă sau unghiuri deosebite - are forma unui cub, iar farmecul constă în faptul că în vreme ce în spatele construcției se zărește muntele, pereții din oglindă reflectă pădurea din fața, lăsând impresia unui cadru alpin de poveste.

 +5 www.architectureanddesign.com Geamurile sunt acoperite cu peliculă împotriva ultravioletelor - Architectureanddesign.com

În Suedia, în apropierea satului Harads, poate fi închiriat hotelul din copac, aflat în mijlocul unei păduri. Este vorba despre o construcție inedită, înălțată pe structură de aluminiu ușor și cu pereți din sticlă reflectorizantă, ținând loc și de ferestre. Hotelul în formă de cub a fost construit pe trunchiul unui copac și în pereții săi se oglindesc pădurea și cerul. La interior, spațiul include dormitor, sufragerie, baie și terasă, toate la dimensiuni destul de reduse; hotelul nu poate primi mai mult de un cuplu deodată.

 +5 www.archdezart.com Cazare pentru iubitorii de natură sălbatică - Archdezart.com

În New York, într-o zonă forestieră, o veche fermă de familie a fost reconstruită sub forma unei locuințe ultramoderne ce împacă formele abstracte cu pitorescul peisajului natural. Casa e înălțătă în stil vagon, cu trei corpuri legate între ele, amplasate pe un relief deluros, ale cărui forme stâncoase au fost respectate estetic.

 +5 www.dezeen.com O veche fermă agricolă reflectă toate elementele reliefului local - Dezeen.com

Fațadele celor trei corpuri de clădiri au fost placate parțial cu piatră salvată din vechile ziduri ale fermei agricole, iar în rest s-au folosit mai multe tipuri de material: sticlă, cupru zincat și oțel inoxidabil lustruit. Oțelul joacă rolul panourilor de oglindă, reflectând peisajul natural înconjurător.


Mobilierul interactiv al spaţiilor urbane

Rolul mobilierului urban este unul aparent clar – cel de crea cetăţenilor spaţii de relaxare şi relaţionare dar şi pentru înfrumuseţarea oraşului.Trebuie luat în vedere şi arhitectura locului, ca să nu altereze imaginea urbei.

 

 

 +14
  |    |  English Summary

Mobilierul urban este un termen care se referă la obiecte, piese de mobilier instalate în spaţii publice, obiecte cu care ne întâlnim, pe lângă care trecem în fiecare zi, uneori chiar de mai multe ori pe zi, în drum spre casă, la serviciu, în holurile instituţiilor publice, fără să le acordăm prea multă atenţie. În schimb, când păşim într-un parc amenajat cu gust, cu piese de mobilier de repaus confortabile, cu jardiniere amplasate în locurile potrivite, sau când un adăpost ne protejează în timp ce aşteptăm autobuzul şi toarnă cu găleata, cu siguranţă ne dăm seama de importanţa acestora.

Mobilierul urban este indispensabil tuturor localităţilor urbane sau rurale, dar amenajarea spaţiilor publice nu este o sarcină simplă, deoarece trebuie să satisfacă necesităţile tuturor participanţilor la viaţa urbană şi trebuie să armonizeze cu arhitectura urbană.

 

Băncile – cele mai îndrăgite piese de mobilier stradal

Care este cel mai nepreţuit obiect de mobilier urban atunci când eşti obosit, dacă nu o bancă de odihnă comodă şi cu un aspect plăcut? Clasicele bănci de odihnă sunt realizate de obicei cu spătarul şi şezutul din lemn, cu picioare de fontă sau fier forjat.

 +14 malmis.ro Băcuţa clasică din parcurile noastre » www.malmis.ro

 +14 metalgan.ro Refugii moderne pentru staţiile mijloacelor de transport în comun » www.metalgan.ro

Banca Dunărea din lemn de fag, cu picioare din fontă este oferită de firma Malmis din Călimăneşti. 

 

Bineînţeles designul băncilor de odihnă nu se limitează la acest tip de bancă clasică, găsind pe piaţă numeroase alte soluţii originale. Firma Fiberchim din Bucureşti comercializează bănci elegante, cu forme inedite, combinate cu jardiniere pentru flori.

Un ansamblu de bănci, ca cel creat de artistul Carol Kovacs din Oradea, care include pe lângă băncuţe, coşuri de gunoi şi ghivece de flori, dă o notă aparte aspectului străzii.

 +14 Carol Kovacs, artist Băncuţe vintage dar foarte moderne » artist Carol Kovacs 

 

PARCURILE: OAZE DE RELAXARE

Amenajarea parcurilor este întotdeauna o provocare, deoarece mobilierul din parc trebuie să se încadreze în natură şi în acelaşi timp trebuie să fie în concordanţă cu stilul parcului. La alegerea mobilierului trebuie ţinut seama de faptul că parcul este un loc de întâlnire şi de relaxare, dar şi un loc de joacă pentru cei mici.

 

Pentru parcuri sunt foarte potrivite băncile duble, de exemplu cele oferite de firma Parkdekor din Baia Mare: banca Veron şi banca Constructivism. 

 +14 parkdekor.ro Băncuţe Constructivism, discrete ce îmbie trecătorii la un moment de odihnă » www.parkdekor.ro Banca rotativă realizată de NBC Arhitect este o soluţie inedită, care permite utilizatorilor să-şi personalizeze spaţiul public. Prin apropierea a două bănci se poate crea un cadru intim de discuţii, iar scaunele de asemenea se pot apropia sau depărta în funcţie de preferinţe.

 

 +14 NBC Arhitect Adunaţi-vă cu prietenii pentru o seară târzie, şi staţi de vorbă într-o atmosferă intimă » NBC Arhitect Băncile semirotunde creează, de asemenea, o atmosferă familiară. Aşezându-ne aici putem să intrăm în vorbă cu uşurinţă cu vecinii noştri, sau putem să ocupăm banca cu familia şi să ne relaxăm înconjuraţi de cei dragi. 

 

 +14 fiberchim.com Băncuţe urbane cu funcţii de socializare directă » www.fiberchim.com

Din dotarea parcurilor nu trebuie să lipsească mesele, la care se poate lua o gustare, se poate juca cărţi sau alte jocuri preferate de adulţi şi copii.

Indispensabile sunt mesele de şah, în jurul cărora întotdeauna se strâng multe persoane pentru a urmări o partidă interesantă. 

 +14 rainbowcompany.ro Cine vine la o partidă de şah? » www.rainbowcompany.ro

 

Adăposturi clasice sau moderne?

Piesele de mobilier urban cu care ne întâlnim în fiecare oraş şi care cu siguranţă influenţează imaginea oraşului, sunt adăposturile pentru călători. Acestea ne protejează de soare, vânt şi ploaie în timp ce aşteptăm autobuzul/troleibuzul/tramvaiul, deci trebuie să fie locuri în care petrecem cu plăcere o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă. Există numeroase tipuri de staţii de autobuze pe piaţă, de la cele din lemn, sticlă până la cele cu un design futurist şi materiale inovatoare. 

 +14 arcso.ro Refugii rustice pentru călători din staţiile de autobuze » www.arcso.ro

Tot mai populare sunt staţiile interactive, care includ ecrane tactile, care permit utilizatorilor să navigheze gratuit pe internet în timp ce aşteaptă, să obţină informaţii de interes public, sau despre locaţia autobuzului aşteptat. Staţie EyeStop - Florenţa.

 +14 EyeStop Staţii pentru mijloce de transport în comun, futuriste » EyeStop – Florenţa

Astăzi, termenul de mobilier urban include o gamă largă de obiecte şi structuri, cum ar fi: bănci, banchete, mese, coşuri de gunoi, jardiniere, garduri de delimitare, echipamente de iluminat stradal, rasteluri de biciclete, protecţii pentru arbori, adăposturi destinate utilizatorilor de transport comun şi parcuri de joacă pentru copii, care toate au un rol multiplu – pe lângă funcţionalitate au menirea să pună în valoare diversele spaţii publice, contribuind la confortul şi aspectul estetic al locurilor în care se amplasează.

La amenajarea unui spaţiu public în primul rând trebuie ţinut cont de funcţionalitatea obiectelor şi materialelor folosite, de dimensiuni şi rezistenţă. Unul dintre factorii-cheie este durabilitatea, deoarece mobilierul urban trebuie să facă faţă atât uzurii şi condiţiilor vremii, cât şi abuzului fizic. Cu toate acestea factorul estetic nu poate fi ignorat, doar pentru a avea structuri indestructibile. Este esenţială integrarea obiectelor în ambientul arhitectural al zonei.

 

  English Summary

A necessity of the public life: the urban furniture

Urban furniture refers to objects, pieces of furniture that are installed in public places, objects that we come across, we pass by every day, sometimes several times a day, on the way home, to work, in the halls of public institutions, without giving them to much attention. However, when we enter in a tastefully decorated park, with comfortable resting furniture, ornamental flower pots placed in the right places, or when a shelter protects us while we are waiting for the bus and it's pouring, no doubt that we realize their importance.

The urban furniture is essential to all urban and rural areas, but the planning of public spaces is not a simple task, due to the fact that it has to meet the needs of all participants to urban life and has to harmonize with the urban architecture.

Today, the term of urban furniture encloses a wide range of objects and structures, such as: benches, tables, garbage bins, flower pots, traffic barriers, street lights, bus stops, bicycle racks and playgrounds, all with multiple roles: beside functionality they have the aim to valorize the public spaces, contributing to the comfort and the aesthetic appearance of the places.