Istoria saunei finlandeze
Numai în acest fel au reuşit finlandezii să supravieţuiască temperaturilor joase din ţinutul nordic. Termenul „saună” este unul dintre cele mai vechi ale limbii finlandeze. Derivat din „savu” (fum), are înţelesul de văgăună, construcţie din lemn pe jumătate îngropată în pământ. Istoricii spun că locuinţele ascunse sub pământ ale oamenilor care munceau pe câmp se puteau depista numai după fumul care se ridica dinspre ele. Din acest motiv locuinţa se numea „savu”, termen din care mai târziu a luat naştere cuvântul „saună”. În prima treime a secolului XX, cuvântul „saună” a fost tradus greşit în câteva limbi. Mult timp a fost menţionat sub denumirea de „baie de aburi”. Acest fapt derutează şi provoacă neînţelegeri chiar şi în prezent.
CÂTE FUNCŢII AVEA SAUNA TRADIŢIONALĂ?
Construcţia dedicată saunei, ca încăpere multifuncţională a culturilor timpurii, a fost utilizată și pentru uscarea fructelor, fermentarea malţului, salinizare şi uscarea recoltei. A fost casă de rugăciuni, cameră de lucru, chiar şi „sală de maternitate”: foarte mulţi copii finlandezi au venit pe lume în saună. Mulţi bolnavi au fost îngrijiţi în saună, medicii naturişti utilizând condiţiile igienice ale saunei pentru practicarea profesiei. Călătorii sau prietenii familiilor sosite de departe au fost cazaţi temporar tot în saună. Bineînţeles, în toate aceste cazuri sauna nu era încălzită la maxim.
SAUNA DE PĂMÂNT
În limba finlandeză, „maasauna” desemnează forma străveche a transpirării. Oamenii au săpat o groapă mai mare în pământ, apoi au acoperit-o cu crengi şi muşchi. În mijlocul văgăunii era o sobă din pietre suprapuse, care se stropea cu apă când se încingea. Nu exista ventilaţie. În partea de sus a încăperii, temperatura ajungea şi la 120° C, dar era suportabilă deoarece solul dimprejur era în mare parte îngheţat.
SAUNA CU FUM
Sauna cu fum constituie tipul fundamental al saunei finlandeze: era o construcţie pe stâlpi din lemn, de formă pătrată, în care soba din pietre, încălzită cu lemne, nu era racordată la un horn. Când sauna ajungea la temperatura adecvată, între 50 şi 75° C, oamenii stingeau focul, iar încăperea era curăţată de funingine. Astfel sauna devenea ideală pentru îmbăiere.
SAUNA PREVĂZUTĂ CU HORN
Apariția saunei prevăzute cu horn a oferit confort şi siguranţă sporită, deoarece, în timp, multe saune cu fum au căzut pradă flăcărilor. În prezent, fumul se elimină prin horn fără probleme şi sauna nu trebuie curăţată de funingine. Prin introducerea sobei electrice pentru saună, pe la mijlocul secolului XX, a început răspândirea vertiginoasă a modei saunei. Astăzi se pot construi saune şi în interiorul clădirilor de locuit. Prin introducerea electricităţii, practicarea saunei a devenit mai sigură.
în CONTEXT
