Mobilierul de colț – un stil vechi de sute de ani
Chiar dacă locuințele cu suprafețe restrânse sunt un trend al ultimului secol, mobilierul care i se potrivește de minune a apărut cu mult înainte. Este vorba despre mobila de colț, un adevărat stil de amenajare care a deservit atât nevoia de funcționalitate, cât și pe cea estetică.

Mobilierul pentru colț a fost popular în special în Anglia, ajungând apoi să se poarte și în interioarele din America. A apărut din nevoia de a valorifica la maximum suprafața unei încăperi și primele piese reprezentative au fost vitrinele de colț. Secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au fost marcate de mobilierul de colț, cu piese de mobilă ce serveau drept spații de depozitare și expunere a obiectelor decorative și veselei de mare preț. Aveau formă triunghiulară, cu laterale în unghi de 90 de grade, și prevăzute cu uși de sticlă. Se prelucrau din lemn de stejar în special și erau îmbogățite cu detalii decorative în funcție de stilul ornamental care le adopta. Se purtau și vitrinele cu partea inferioară prevăzută cu uși din lemn. Clasicele stiluri de amenajare precum Chippendale, Federal sau Empire au preluat mobilierul de colț și, personalizându-l cu propriile detalii, l-au făcut celebru în toată lumea.
În Franța, vitrinele de colț au evoluat transformându-se în comodele de tip colțar, adică un soi de comode bogat ornamentate, dar prevăzute nu cu uși de sticlă, ci cu sertare. Erau de înălțimi mai mici și aveau blatul confecționat din marmură, ceea ce adăuga o notă sofisticată specifică francezilor. Încet-încet, comodei de colț i s-a adăugat oglinda deasupra blatului și piesa s-a mutat în dormitor, sub forma uneia destinată doamnelor.
Odată cu vitrinele de colț au apărut și scaunele tip colțar. Aveau spătarul fie rotunjit, fie în forma literei L cu laturi de potrivit colțului de încăpere și la început se foloseau în special drept mobilier pentru camerele domnilor. Dar cu timpul s-au mutat în camerele de primire ale oaspeților și, mulțumită spătarului confortabil, au început a fi folosite în biblioteci, birouri și spații de studiu. Firește, nu erau simple scaune funcționale, ci adevărate piese ornamentale, bogat acoperite cu detalii sculpturale.
Mai aproape de vremurile noastre, a fost concepută și canapeaua de tip colțar. Puțini știu că a fost „descoperită” de americanul Harvey Probber la începutul anilor 1940, având ca sursă de inspirație tocmai mobilierul de colț al secolelor trecute. De data asta, era vorba de o piesă cu accent pe nevoia de confort într-un spațiu cu suprafață modestă; Harvey Probber a inventat canapeaua modulară, compusă din mai multe module cu forme geometrice ce îmbrăcau perfect pereții încăperii, inclusiv colțurile.
Astăzi, mobilierul de colț este mai des întâlnit în amenajările cu un aer clasic sau vintage, în special sub forma vitrinelor sau dulapurilor pentru colțurile bucătăriei sau ale holului. În schimb, stilul scandinav a preluat funcționalitatea mobilierului colțar pentru a o transpune cu design minimalist în piese specifice biroului – o serie de birouri de colț, dulapuri office sau biblioteci de amplasat în colțurile încăperii.